Viata si Acatistul Sfantului Cuvios Grigorie Decapolitul

Viata si Acatistul Sfantului Cuvios Grigorie Decapolitul

Sfantul Grigorie Decapolitul s-a nascut si a crescut in sud-estul Asiei Mici, in Irinopole, una din cele zece cetati din Decapole, in Isauria, din parinti dreptcredinciosi, Serghie si Maria, pe vremea luptatorilor impotriva sfintelor icoane, sub domnia lui Leon Armeanul (813-820). A fost dat la carte din frageda varsta si, avand aplecare spre cele dumnezeiesti si invatand bine, citea pe la biserici. Deci, daca a ajuns la varsta tineretii, parintii se pregateau sa-l insoare, dar el s-a despartit de cele lumesti, mergand la o manastire, unde se afla egumen Sfantul Simeon Marturisitorul, unchiul sau dupa mama, care i-a fost lui adevarat parinte duhovnicesc. In acea manastire a vietuit fericitul Grigorie vreme de 14 ani, pecetluindu-si viata cu tot folosul duhovnicesc al nevointelor calugaresti si dupa ce s-a pregatit cu sarguinta a inceput a umbla din loc in loc, prin mijlocul credinciosilor din sate si din orase, imbarbatandu-i spre marturisirea dreptei credinte in lupta pentru sfintele icoane.
Lunga si plina de primejdii a fost calatoria aceasta a Sfantului Grigorie, intru care s-a aratat si mare facator de minuni, ca a trecut prin Efes, Enos, Hrisopole, Corint, ajungand pana la Roma, unde a zabovit mai multa vreme. A mers, apoi, in Siracuza Siciliei si a ajuns, de asemenea, si la biserica Sfantului Mina din Tesalonic, unde a primit si darul preotiei. Mergand catre Bizant, a ajuns in cele din urma la muntele Olimp. Si multime multa de eretici a adus la calea credintei si a fost crestinilor de mare folos. Deci, urcandu-se in munte si imbolnavindu-se, a inteles ca i s-a apropiat sfarsitul. A plecat atunci la Constantinopol, unde se afla unchiul sau, Simeon, inchis in temnita pentru sfintele icoane, si, inchinandu-se lui, s-a savarsit cu pace.
Trupul lui n-a putrezit insa, ci s-a dovedit purtator de mari daruri si s-a pastrat in cinste, multa vreme in manastirea unde se sfarsise. Iar in anul 1497, Banul Barbu Craiovescu, rezidind din temelie manastirea Bistrita, din judetul Valcea, a adus cu multa cheltuiala, moastele Sfantului Grigorie Decapolitul si le-a asezat la aceasta manastire, unde se afla si astazi, fiind facatoare de minuni, atat pentru bolile trupesti, cat si pentru cele sufletesti ale celor ce vin cu credinta. Racla de argint in care odihnesc ele astazi a fost daruita in anul 1656 de catre Constantin Voievod. Biserica Ortodoxa Romana il pomeneste la data de 20 noiembrie.


Autor