Uimitoarea epopee a lui Vuzan, Capitan-Tuzan si a aghiotantului sau, Phistir, Sergentu’ Fir – Radu I. Petrescu

• UIMITOAREA EPOPEE A LUI VUZAN, CĂPITAN-TUZAN ŞI A AGHIOTANTULUI SĂU, PHISTIR, SERGENTU’ FIR

  PoHeme 

  scăpate de sub control

  Ilustraţii: Sonia Ţibacov 

  Designul copertei: Şerban Foarţă

  Sigla colecţiei: Doru Tulcan

  Versurile pe care vi le propun sunt, aşadar, naive sau fals naive, copilăreşti şi rafinate în poticnelile lor voite, ironice şi tandre laolaltă, ori sclipind uneori sardonic, dar întotdeauna ludice.

    

  L U D E X

  Numele colecţiei noastre, LUDEX, derivă, bineînţeles, din latinescul ludus „joc“, plus -ex, sufixoid publicitar (ca în, de pildă, merceonime ca STIREX, PIREX, MODEX, BUCLEX, şi altele de acest soi). Atunci când LUDEX are, fatalmente, să-şi încheie existenţa (lungă/scurtă?), când va ajunge, deci, ex-LUDEX, — între sufixoidul amintit şi, absolut identică acestuia, particula anteriorităţii ireversibile (şi triste): ex-, ceea ce, totuşi, va rămâne întreg e tocmai lud(us) „jocul“. Altminteri, numele colecţiei este o limpede aluzie (cf. şi verbul alludere „a se juca“) la venerabilul concept de homo ludens (al lui Huizinga). Căci, evident, nu suntem primii, nici singurii pe lumea asta, cărora le-ar plăcea ca graţia să atenueze, cât de cât, dizgraţia condiţiunii noastre: ponderea, lestul/restul, gravitaţia, „Greul Pământului“, adică (sau, dacă nu, o parte, baremi, din veşnica morozitate a „oamenilor gravi, gravi, gravi“, vorba poetului Charles Cros), — jocul fiind o „garanţie palpabilă“, ca şi o „întreţinere constantă a reflexului libertăţii“ noastre (cu un cuvânt al lui G. Liiceanu). De unde sfatul, în exerga colecţiei, al lui Max Jacob: „Săriţi coarda, coborând o scară: n-o veţi mai atinge cu piciorul.“ Fără a minimaliza nicio modalitate, alta, de contestaţie şi protest, acestea, în colecţia noastră, sunt ludice prin excelenţă. Altmin­teri, numele colecţiei ar fi fost altul decât

  L U D E X

  Grotesc, burlesc,

  funambu(r)lesc,

  baroc ad-hoc

  şi compozit,

  ca, în Maroc,

  un iarmaroc

  cum nu s-a prea mai aozit 

  de când cânta la nai sitarul,

  şi,-n rest, cimotie cu Pitarul 

  Hristache, 

  dl Radu I.

  Petrescu,-având a înnegri

  un teanc de foi, — culorii gri

  i-o preferă pe-aceea mov

  şi lui Cutare, pe Dimov,

  adept al curbi-

  liniei (Urbi

  & Orbi)

  şi-al Povestei Vorbii, — 

  astfel că dl Radu I.,

  ca Macedonski, la guzlà,

  cânta,-n lila,

  la-do, do-la,

  şi,-n indigo,

  do-la, la-do,

  adică sexta,

  başca textul

  unor comèdii-n gen praetexta, — 

  cărora dl Radu I.

  Petrescu le e(ra) pretextul

  şi muzichiia (cu trei i).

  Şerban Foarţă

Autor: Radu Petrescu
ISBN: 9789736695247
Editura: Curtea Veche
Anul publicării: 2008
Pagini: 112Format: 17×24 cm
Categoria: Beletristica