Talcuire la Psalmul 9. Despre incercarile omului si ajutorul lui Dumnezeu – Sfantul Ioan Gura de Aur

0
(0)

Talcuire la Psalmul 9. Despre incercarile omului si ajutorul lui Dumnezeu - Sfantul Ioan Gura de Aur

Talcuire la Psalmul 9. Despre incercarile omului si ajutorul lui Dumnezeu – Sfantul Ioan Gura de Aur 
Sfantul Ioan Gura de Aur reuseste ca intr-o singura omilie sa desluseasca sensurile ascunse ale unuia din cei mai lungi psalmi davidieni. Talcuirea este centrata pe necesitatea conlucrarii noastre cu Dumnezeu in toata vremea si in tot ceasul, conlucrare ancorata intr-o nadejde netarmuita in mila si ajutorul Celui ce locuieste in inaltimi. Deseori ni s-a intamplat ca un lucru sa nu aiba aceeasi finalitate cu cea dorita de noi; ba, mai mult, supusi unor nevointe sau trecand prin perioade de restriste sufleteasca si trupeasca am cartit zicand ca nu intelegem motivul patimirii noastre si am cerut ridicarea poverii de pe umerii nostri. Dar Sfantul Ierarh Ioan ne arata ca „daca nu se dezleaga chinurile, aceasta se intampla pentru incercarea ta. Fiindca ar putea sa nu ingaduie sa ti se intample ceva, dar ingaduie totusi, ca sa te faca mai puternic”. Cel mai de pret ajutor in astfel de momente este nadejdea in Dumnezeu fiindca tot ceea ce ni se intampla are in sine o ratiune dumnezeiasca; noi trebuie sa intelegem ca nu suntem lasati singuri in marea ispitelor ci locuim in iconomia lui Dumnezeu: „nu trebuie sa cautam cu orice pret a fi izbaviti de chinuri, ci sa fim izbaviti dupa voia lui Dumnezeu… Cea mai mare izbavire este aceea de a fi izbavit de Dumnezeu”.
Interpretand versetul „Ca n-ai parasit pe cei ce Te cauta pe Tine”, Sfantul Ioan leaga cele spuse mai sus despre nadejde de cautarea lui Dumnezeu. Intelegand motivul pentru care suntem supusi incercarilor intelegem si faptul ca alipirea noastra de cele materiale si trecatoare surpa nadejdea noastra in Hristos. Si daca nu o vom avea pe aceasta cum vom putea trece nevatamati sufleteste peste ispite? Dar atunci cum Il putem cauta pe Dumnezeu? Sfantul Ioan raspunde: „Prin osteneala si ravna si prin lepadarea de toate cele ale vietii acesteia”. Sfantul Parinte avertizeaza ca El nu trebuie cautat „simplu” ci „cercetat cu ravna”. Noi nu suntem singuri in acest demers ce ar putea parea nebunesc pentru cei ce traiesc in neascultare de Biserica. „Cel ce cerceteaza nu cauta numai el insusi, ci primeste ajutor de la altii ca sa-L afle pe Cel care-L cauta”. Dupa care Sfantul Ioan prezinta argumentul in fata caruia orice justificare a neputintelor noastre cade: „In lucrurile vietii de multe ori nu gasim ceea ce cautam, dar in cele duhovnicesti nu este astfel, ci in chip necesar aflam ceea ce cautam”. Da, aflam ceea ce cautam dar cu o singura conditie sine qua non: „Numai daca vom incepe sa cautam” si Dumnezeu nu ne va lasa sa tanjim mult.
Asa cum ne-au obisnuit, talcuirile la cartile Sfintei Scripturi ale Sfintilor Parinti si ale scriitorilor bisericesti lumineaza si anumite chestiuni care ni se pareau greu de inteles, sau care, fusesera interpretate gresit. De exemplu, sintagma evanghelica „cei saraci cu duhul”. Nu de putine ori am sesizat, chiar la crestini, folosirea acesteia cu nuanta peiorativa. Talcuind versetul 12 al acestui psalm („N-a uitat strigatul saracilor”), Sfantul Ioan Hrisostom scrie: „Nu vorbeste simplu despre saraci, ci despre cei saraci cu duhul despre care vorbeste si Hristos. Caci mai cu seama acestia care se roaga sunt auziti” oferind in continuare un sinonim pentru „cei saraci cu duhul”: „cei smeriti si zdrobiti cu inima”. Asadar nu este vorba de cei mai putin dotati intelectual ci de cei ce-si biruiesc sinele prin rugaciune tot asa cum expresia „strigatul saracilor” nu se refera la „taria glasului ci la dispozitia mintii”, dispozitia sufleteasca a celor care tremura la cuvantul lui Dumnezeu. Cu adevarat, acestia sunt cei care se ridica la inaltimea demnitatii de om, de fiinta creata dupa chipul lui Dumnezeu si chemata la dobandirea asemanarii cu El; doar cel care isi punea nadejdea in Dumnezeu si care Ii implineste poruncile este cel care cunoaste ratiunea pentru care a fost creat, cel care isi cunoaste firea, „caci a nu isi cunoaste firea este cea mai de pe urma nebunie si este mai cumplit decat orice dementa”.
Sa citim talcuirea Sfantului Ioan Gura de Aur pentru a ne alunga intunericul deznadejdii ce mocneste inauntrul nostru, pentru a deveni constienti de faptul ca omul nu este o etapa pe scara evolutiei ci o fiinta rationala (adica una care isi implineste firea: cautarea si urmarea ratiunilor lui Dumnezeu) chemata la indumnezeire.


Autor: Sfantul Ioan Gura de Aur
ISBN: 9786068117492
Editura: Doxologia
Anul publicării: 2010
Pagini: 60
Categoria: Religie

Cât de utilă a fost această carte?

Faceți clic pe o stea pentru a o evalua!

Rata medie 0 / 5. Număr de voturi: 0

Niciun vot până acum! Fii primul care evaluează această carte.