Sfarsitul istoriei se doreste a fi o sintagma prin care se sugereaza ca extinderea principiilor democratice si in special, ale liberalismului, va duce la disparitia conflictelor majore in societatea umana. Se are in vedere instaurarea unui status-quo politic si a unei stari generalizate de bunastare. Sunt altii care vorbesc de un sfarsit al istoriei cauzat de un conflict nuclear. Doua teorii seculare ce exclud manifestarea si lucrarea in istorie a Fiului lui Dumnezeu, Cel prin Care s-a facut lumea si Care S-a rastignit pentru rascumpararea omului. Omul care a primit Sfantul Botez si participa la Tainele Bisericii nu traieste istoria decat prin ratiunile prezentei in timp a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Sfantul Maxim Marturisitorul spune: „Toate se cer dupa Cruce”, adica, fiecare aspect al vietii trebuie trait si raportat la Jertfa si Invierea Mantuitorului. Rostul istoriei nu poate fi altul decat indumnezeirea creatiei iar timpul in care fiintam nu este unul al hazardului ci este un timp al induhovnicirii, guvernat de legi ale Duhului – „Avocatul” (Parakletos) crestinilor in fata dusmanilor Bisericii si ai mantuirii noastre. Desi au mai fost publicate carti care expun o conceptie crestina despre timp era necesara o perspectiva ortodoxa asupra timpului si a istoriei, una libera de influentele filozofiei occidentale imbibata de nihilism. O astfel de carte este Taina veacurilor – unirea timpului cu eternitatea in rugaciunile Bisericii scrisa de parintele dr. Ioan Valentin Istrati si publicata in 2010 la Editura DOXOLOGIA a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Datorita abordarii problemei timpului dintr-o perspectiva dogmatico-liturgica aceasta lucrare este o aparitie editoriala inedita in spatiul publicistic din Romania. Taina veacurilor surprinde cititorul prin bogatia referintelor din izvoarele liturgice ale Bisericii Ortodoxe si interpretarea lor dogmatica si fenomenologica, amintind oarecum de scoala de filozofie crestina a unor Jean Luc Marion sau Jean-Yves Lacoste dar depasindu-i pe acestia prin perspectiva abordarii si a vastitatii materialului supus interpretarii. Cartea este structurata pe 10 capitole: O mistagogie a interioritatii personale; Preliminarii la o teologie a timpului; Timpul in istoria ideilor; Hermeneutica timpului; Timpul si valoarea sa liturgica; Teologia timpului in scrierile patristice; Teologia timpului in Laudele Bisericii; Teologia timpului in Sfintele Taine si Ierurgii; Teologia timpului in sarbatorile Bisericii; Teologia timpului in Dumnezeiasca Liturghie. Piatra de temelie a hermeneuticii intreprinse de parintele Ioan Valentin Istrati este Euharistia, „taina unitatii si autoritatii Bisericii si cheia sensului eshatologic al istoriei. Euharistia este procesualitatea mistica de devenire a lumii. Ea consuma timpul si il uneste cu eternitatea, ii deschide vocatia de lumina si-i pregateste locul in memoria de iubire a lui Dumnezeu” (p. 436). Cartea este menita a-l face pe cititor constient de faptul ca eshatonul trebuie sa nelinisteasca prezentul nostru si ca Liturghia se deschide pentru noi ca un timp favorabil mantuirii. Timpul Liturghiei este un spatiu in care ne desfatam de intimitatea lui Dumnezeu; in Liturghie se depaseste dialectica si logica existentei firescului. Lucrarea Taina veacurilor ne vorbeste despre rostul fiintarii noastre, despre ratiunile prezentei in timp a Fiului lui Dumnezeu si ne readuce aminte ca „cine cunoaste taina Invierii cunoaste scopul pentru care Dumnezeu a creat universul”.
Autor: Pr. dr. Ioan Valentin Istrati
ISBN: 9786068117294
Editura: Doxologia
Anul publicării: 2010
Pagini: 520
Categoria: Sfaturi Practice