Olga isi retraieste copilaria in paginile acestei carti.
Este povestea vietii unicului copil al unei familii de invatatori refugiati din Basarabia.
Copilaria sa alaturi de parinti a fost si a ramas a doua sa natura.
O copilarie nesfarsita; intrerupta prea devreme.
Ai mei au trimis dupa mine pe vecinul lor, om de incredere, vrednic si indraznet – Ilie Bustea se numea el – l-au trimis cu o sanie si doi cai sa ma aduca acasa. Nimic nu vedeam de jur imprejur, fie ca eram infofolita toata in paturi, fie ca zapada cadea gramada din cer. Nenea Ilie Bustea mergea pe langa cai, indemnandu-i necontenit sa inainteze. Avea, Ilie Bustea, cei mai frumosi si puternici cai – recunoscuti de toti satenii. Se ocupa de ei, ii dresa, lucru care ma necajea cand il vedeam folosind biciul pentru a-i invata sa asculte comenzile sale. Dar lectiile sale ne-au prins bine in acea zi de februarie 1954, deoarece caii cunosteau drumul. Mergeau fornaind, la indemnul stapanului lor, simtind ca si ei, si noi suntem in pericol – fie din cauza intinderii albe nesfarsite, fie din cauza unor urlete ce se auzeau din departari.
Atat stiu: cei doi cai imensi in imaginea mea, stapanul lor tinandu-i de capastru, eu in sania care alerga in urma lor, furia zapezii ce cadea continuu si faptul ca noi eram – doar noi – singurii vietuitori in acea mare de zapada ce incepea de sub noi mereu si se sfarsea in cer!
Am ajuns acasa – la parintii mei – in camera primitoare si calda, iar in cateva ceasuri, totul s-a transformat in vuiet si o furie a fuioarelor de ninsoare a intunecat totul. Eram prinsi in mijlocul furtunii de zapada, despartiti de ceilalti, precum si alte gospodarii fusesera izolate de cele vecine. Frica nu pusese stapanire nicicum pe mine, am trait toata intamplarea ca pe o situatie oarecare, ca pe un drum obisnuit pe care-l faceam de la oras spre casa, in fiecare sfarsit de saptamana sau inceput de vacanta.
„Dar, ninsoarea inceteaza.
Norii fug. Doritul soare
Straluceste si dezmiarda
Oceanul de ninsoare.
Soarele rotund si palid
Se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete
Printre anii trecatori.”
anunta tata peste un timp, un timp destul de lung, tocmai potrivit ca troienele de zapada sa depaseasca inaltimea caselor, sa atinga cumpana fantanii noastre. Strazile isi schimbasera relieful: dealuri de zapada si vai. Trebuia sa urci pana in varful dealului mai inalt decat casele si sa cobori, sa urci iar si sa cobori iar pentru a „merge” pe o strada.
Autor: Olga Stroe Gheciu
ISBN: 9781978039070
Editura: ePublishers
Anul publicării: 2016
Pagini: 256
Categoria: Literatura Romana