Moartea printre stabilopozi – Sorin Catarig

Moartea printre stabilopozi - Sorin Catarig

Paginile din Unele consideratii asupra tehnicii salvarii aparentelor nu incap in definitia unui gen anume. Epicul ramine doar un suport diegetic secundar, frecvent intrerupt de concentratul liric al memoriei. Intregul volum e construit pe alternanta dintre conventia narativa, cu regulile si trucurile ei, inteligent deconstruite, si epura poetica.
Personajul coplesit de praful, canicula sau meschinaria provinciei, aparent blazat, aparent invins, inchis in subterana lui, nu bovarizeaza ca un om ridicol, ci isi suporta conditia cu constiinta unei vinovatii adamice. Este un cazut, un izgonit, care inca mai pastreaza amintirea Edenului. „Asa te aflai acum, injumatatit intre cer si apa, cu trupul captiv intr-o copilarie tenace, din care nu reuseai sa te rupi, si insusi ingerul, bunul si delicatul si indelung rabdatorul tau inger, te parasise, iar rumoarea plecarii lui inca iti mai staruia in auz”.
Alchimia misterioasa a scrisului transforma aproape fiecare proza intr-un superb poem. Cred ca Sorin Catarig izbuteste mai mult decit un discurs asupra tehnicii salvarii aparentelor. Cartea sa este si o salvare a „aparitiilor“, a fulguratiilor epifanice. O. Nimigean
Daca in Unele consideratii… se putea sesiza usor caracterul linear, ordonat cronologic, al relatarii celor mai importante etape din biografia interioara a personajului, in vederea edificarii de sine (de la copilarie la maturitate), in Moarte printre stabilopozi tehnica folosita e aceea a decupajului, iar diferitele fragmente care compun textul se aglutineaza dupa alte criterii decit cele vizind constituirea unui „subiect” epic.
Trebuie sa fii insa prea naiv ca sa nu-ti dai seama ca toate povestile sint la fel. Catarig o stie foarte bine, de aceea opteaza pentru un tip de discurs abstract, aparent fara obiect, construit dupa principiile unei poetici non-mimetice, care privilegiaza simbolul si mizeaza pe capacitatea de sugestie a formei, o forma pura, eliberata de obsesia intelesurilor si semnificatiilor.
Pentru a reusi sa gasesti sunetul pur al propriei vieti e necesar ca mai intii sa incerci sa uiti ca existi: „… e  destul sa ma intind pe spate pe bancheta ca sa nu mai vad nimic altceva ca totul sa para in regula si numai norii sa alunece cu miscari pline de gratie pe cerul rece si nepasator”. Dar, cind toamna e deja aproape, sunetul acesta se umple de rezonanta melancolica a frumusetii tuturor lucrurilor cautate si pierdute in vis. Devine presimtirea unui univers inginat de alte, misterioase, acorduri. O frumusete a lucrurilor care nu exista. Dar care, iata, nici sa moara nu vor. Antonio Patras


Autor: Sorin Catarig
ISBN: 9786068680835
Editura: Ratio et Revelatio
Anul publicării: 2019
Pagini: 256
Categoria: Romane