Ce este comunicarea? Este o intrebare la care au incercat sa ofere
raspuns toti autorii literaturii de specialitate. în conformitate cu Dicţionarul
Explicativ al Limbii Române, conceptul de "comunicare" este definit ca
acţiunea de a comunica şi rezultatul ei sau ca înştiinţare, ştire, veste, raport,
relaţie, legătură.
Definiţiile sunt numeroase şi diferite. în cele ce urmează vom
prezenta doua dintre acestea, mai largi ca sferă de cuprindere.
"Cuvântul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate
procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include
nu numai limbajul scris sau vorbit, ci şi muzica, artele vizuale, teatrul, baletul şi,
în fapt, toate comportamentele umane (Shannon si Weaver).
în sensul cel mai general, se vorbeşte de comunicare de fiecare
dată când un sistem, respectiv o sursă influenţează un alt sistem, în speţă un
destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin
canalul care le leaga (Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking about
Communication).
Comunicarea a fost percepută ca element fundamental al existenţei
umane încă din antichitate. în fapt, însăşi etimologia termenului sugerează
acest lucru; cuvântul "comunicare" provine din limba latină; "communis"
înseamnă "a pune de acord", "a fi în legătură cu" sau "a fi în relaţie", deşi
termenul circulă în vocabularul anticilor cu sensul de �a transmite şi
celorlalţi�, �a împărtăşi ceva celorlalţi�.
Comunicarea trebuie înţeleasă ca un proces deosebit de complex,
în aparenţa simplu dar care trebuie tratat ca un factor vital în atingerea
obiectivelor organizaţionale şi individuale. Altfel spus, fiecare proces de
comunicare are o structura specifică reprezentată de un anume tip de relaţie
dezvoltata de trinomul emiţător-mesaj-receptor.
Autor