Cartea de fata prezinta,, gramatica clasica" a limbii romane: singura gramatica ce poate fi de un real ajutor celor ce (doresc si) au nevoie sa inteleaga gramatica. La momentul actual (in 2012), exista cel putin doua "tipuri" de gramatici in Romania, dar si in intreaga lume: gramatica clasica (numita impropriu, sau chiar usor peiorativ, si "traditionala") si,, gramatica moderna".
Lucrurile stau dupa cum urmeaza.
Gramatica clasica a limbii romane nu este o inventie romaneasca. Ea a fost definita in occident (in Franta, Germania, Anglia), apoi a fost importata si adaptata pentru limba romana. La vremea respectiva (incepand cu 1937), noua gramatica a fost numita, in mod cu totul natural, "moderna", deoarece aducea, fara discutie, o revolutie in gramatica (destul de primitiva) existenta. Initiatorii (sau precursorii) gramaticii moderne au fost domnul Iorgu Iordan, in momentul in care a scris o carte de gramatica in 1937, apoi domnul Al. Rosetti prin cartea sa de gramatica publicata in 1943: amandoua lucrarile au pus piatra de temelie a gramaticii moderne-la vremea respectiva; azil gramatica lor este "clasica".
Pana prin 1980, generatii dupa generatii de elevi au invatat gramatica clasica in Romania, dar si in restul lumii, iar lucrurile au mers destul de bine: se stia ceva gramatica la nivelul foarte general al populatiei. Din nou, gramatica clasica era predata in Europa, in America de Nord, in Australia si Noua Zeelanda, plus in cateva natiuni mari din Asia. Totusi, dupa 1980 a aparut (din nou in occident) o gramatica noua (de tip "descriptiv") care a fost imediat numita "moderna"; in mod automat, gramatica anterioara a primit denumirea de "traditionala". In Romania, noua gramatica moderna a fost introdusa oficial abia in 2005, prin lucrarea "Gramatica limbii romane" editata de Academia Romana.
Acum, motivele pentru care cititorii studiaza o carte de gramatica sunt diverse, dar si particulare pentru fiecare cetatean in parte. De exemplu, eu studiez gramatica, in primul rand, deoarece scriu carti de gramatica (pentru limba romana, dar si pentru limba engleza); a doua motivatie personala este faptul ca sunt autor de carti de specialitate, si de SF (fictiune stiintifica). Eu am nevoie de o gramatica la un nivel chiar foarte avansat ca de aer. Totusi, nu am putut gasit nimic mai bun, sau mai folositor, in gramatica moderna (nici in cea a limbii romane, nici in cea a limbii engleze). Pentru nevoile mele curente (din nou, ca autor de carti diverse) gramatica clasica este cu totul si cu totul satisfacatoare.
Acum, asta sunt eu: un nivel de referinta, sa zicem, maxim pentru cartea de fata. Totusi, in mod sigur exista cetateni romani, autori de carti mai… "avansate" decat cele pe care le scriu eu, care ar putea sa considere ca gramatica moderna le satisface mai bine cerintele specifice ale lucrarilor lor: pentru ei, cartea de fata poate fi numai o referinta generala (insa foarte buna). Aspectul incurajator este faptul ca acele persoane care nu pot utiliza efectiv cartea de fata in activitatea lor zilnica sunt numai cateva mii in toata Romania-in cel mai fericit caz. Ca atare, eu nu gresesc prea mult atunci cand spun ca lucrarea de fata este foarte buna pentru toti cetatenii Romaniei, inclusiv pentru persoanele straine care doresc sa invete limba romana.
Acum, se intampla ca exista, in societatea noastra, relativ multi oameni care manifesta o anumita "tendinta" de ordin psihic, tendinta ce ii mana, aproape instinctual, spre cele mai avansate "descoperiri", "teoreme", "principii" si asa mai departe. Natural ca ei vor ezita in a incepe studiul gramaticii folosind cartea de fata, care prezinta gramatica clasica, deoarce exista si alte carti care prezinta gramatica moderna. Pare logic sa se inceapa studiul unui domeniu folosind cele mai avansate principii, teorii, metode, samd.
Autor: O.G Popa
ISBN: 9786069218594
Editura: Complement Control
Anul publicării: 2012
Pagini: 448
Categoria: Auxiliare scolare