„Abia intelese, pline de intelesuri” – asa definea genialul Eminescu proverbele, speciile sapientiale – cu profunzimea lui de gandire si inegalabila forta expresiva. Se stie, in limba romana, proverbul face parte din seria sinonimiei ca: maxima, aforism, vorba cu talc etc. Asemenea creatii gasiti si in aceasta carte de intelepciune si frumusete morala.
Poet, eseist, critic si istoric literar, intelectual de factura moderna si aleasa cultura, Nicolae Mares aduce acum pe piata cartii un volum de aforisme maxime si proverbe originale, dupa ce – in prealabil – a publicat la eLiteratura Cartea intelepciunii universale, un monumental Dictionar de maxime si aforisme din cultura romana si universala, despre care talentatul editor si scriitor Vasile Poenaru ii spunea cititorului: „tii in mainile tale un tezaur de o valoare inestimabila. Cartea de fata cuprinde – grupate peste 1200 de teme, circa paisprezece mii de maxime, aforisme, cugetari, proverbe si zicatori…” In ansamblul operei maresiene (studii de morala si sociologie, de istoria culturii si a filosofiei, traduceri si poezie originala) nu ma surprinde daca ne amintim ca universul liricii sale e punctat de numeroase versuri sapientiale.
Maximele, aforismele si anumite proverbe din prezenta carte a scriitorului Nicolae Mares s-ar putea inscrie in prelungirea cunoscutelor lucrari din literatura noastra semnate de Titu Maiorescu: cugetari si aforisme, de Nicolae Iorga (Cugetari din 1905 si altele), de Lucian Blaga (Discobolul, Pietre pentru templul meu).
Alte invataturi sunt legate strict de actualitate „Lasa stresul la usa: cand intri cu el in pat iti curmi din viata”. Ca intelectual diplomat, cu o temeinica pregatire filosofica si sociologica, Nicolae Mares exprima si o convingatoare judecata asupra societatii si lumii contemporane.
Nicolae Mares ofera un fericit exemplu al faptului ca unele proverbe se fac tot din proverbe adaptate unor experiente, personale sau colective, din alte imprejurari si momente istorice: „Nu doar pe copii, ci pe toata tara a aruncat-o Base cu scalda”. Nu e greu sa ne amintim zicatoare, vorba cu talc din batrani: Odata cu apa murdara a aruncat si copilul din copaie.
Unele aforisme ale lui N. Mares sunt judecati curajoase si drepte privitoare la morala si la viata social-politica: „Normalitatea a devenit azi o floare rara” sau „Democratia originala devine paradoxala: nu conteaza cati voteaza, conteaza indicatiile Bruxelles-ului si verdictul Curtii Constitutionale, cea din care – in majoritate – lipsesc judecatorii de profesie”.
Maximele si aforismele lui Nicolae Mares au in ele multe din caracteristicile acestei specii: formulari dense, percutante, unele rime interioare cu functie mnemotehnica, intelepciune, dragoste de om si de viata, intelegerea omenescului din noi, umor, spirit de observatie si analiza, judecati de valoare exacte si indraznete si uneori un previzibil didacticism moralizator. Pe alocuri sunt ca niste biciuiri focoase, dar si gingase ca niste flori; altele mai ermetice, cu anumite taine in ele, si foarte multe cu toate ferestrele gandului deschise incat se vede pana-n adancimi. Majoritatea aforismelor lui Nicolae Mares respecta cerintele lui Lucian Blaga din Discobolul: „Cand formulezi un aforism trebuie sa-l aduci in situatia de a refuza orice adaos. Un aforism trebuie sa fie ceva laconic, incheiat ca Biblia.”
ION DODU BALAN
O asemenea lucrare, asa de mult patrunsa de spiritualitatea autohtona si universala, merita sa fie cunoscuta, sa fie mereu la indemana omului, ca un ghid de comportare in viata, pentru cititori din toate generatiile si cu cea mai diversa pregatire scolara.
Autor: Nicolae Mares
ISBN: 9786067001105
Editura: ePublishers
Anul publicării: 2015
Categoria: Literatura Romana