Fitoterapie – Plantele, izvor de sanatate

Fitoterapie - Plantele, izvor de sanatate

Mod de utilizare a cartii /6

Prefata /7

Introducere /9

Prescurtari si semne folosite /12

HA. Tractul digestiv si metabolism/13

HC. Sistemul cardiovascular/128

HD. Preparate dermatologice /146

HG. Aparatul genito-urinar si hormoni sexuali /164

HH. Preparate hormonale sistemice exclusiv hormonii sexuali si insulina/188

HJ. Antiinfectioase de uz sistemic/189

HL. Antineoplazice si imunomodulatoare /193

HM. Sistemul musculo-scheletic /200

HN. Sistemul nervos/217

HP. Produse antiparazitare, insecticide si insectifuge/237

HR. Aparatul respirator /245

HS. Organe senzitive /262

HV. Varia /264

Anexa 1 – Index fitoterapic /265

Anexa 2 – Index de denumiri stiintifice /284

Anexa 3 – Index de denumiri populare romanesti /291

Bibliografie /297

Cuvânt înainteFitoterapie. Plantele, izvor de sanatate

Stiinta secolului XXI se caracterizeaza prin adaugarea la rigurozitatea-i definitorie, a unei complexitati permanent sporita. Stiintele domeniului medicamentului nu fac exceptie de la aceasta regula.

Farmacologia este stiinta care studiaza relatiile dintre organism si medicamente, o categorie de substante biologic active. Fenomenele care rezulta din aceste interrelatii sunt, pe cat de numeroase pe atat de complexe.

Studierea si cunoasterea lor impune folosirea unor termeni de exactitate deplina si nu accepta aproximari.

Cunostintele despre medicamente sunt „farmacologice” numai cand se vorbeste in sens general. Altfel, aceste cunostinte fac parte, obligatoriu, din una dintre ramurile fundamentale sau aplicative ale farmacologiei. Ramurile fundamentale sunt:

1) Farmacocinetica, studiaza evolutia medicamentelor in organism, de la administrare la eliminare.

2) Farmacodinamia, studiaza actiunile medicamentelor asupra functiilor organismului, la doze inofensive si mecanismele lor intime.

3) Farmacotoxicologia, studiaza efectele nefavorabile (adverse) ale dozelor terapeutice si efectele toxice.

Ramurile aplicative corespund fiecareia din ramurile fundamentale si reprezinta aspectele practice ale acestora.

4) Farmacografia aplica datele fixate de farmacocinetica.

5) Farmacoterapia foloseste observatiile facute de farmacodinamie si pe baza lor stabileste indicatiile terapeutice.

6) Farmacoepidemiologia tine seama de fenomenele studiate de farmacotoxicologie si stabileste contraindicatiile si precautiile.

Tinand seama de cele de mai sus este clar ca Fitoterapia este o ramura aplicativa a Farmacologiei medicamentelor vegetale.

In cartile denumite „Fitoterapie” sunt incluse, pe langa indicatiile terapeutice, care corespund denumirii cartii si date de farmacodinamie, de farmacotoxicologie, de farmacoepidemiologie, de farmacografie. Aceste ultime date nu sunt exprimate in titlul cartii, dar sunt utile pentru a asigura eficacitatea terapeutica.

Pentru editia intaia, am considerat necesar sa pastrez termenul consacrat de Fitoterapie, care este partial corect, dar este cel inteles in prezent de majoritatea cititorilor.

*

*    *

Am elaborat aceasta Fitoterapie intocmita pe structura farmacologica, oferita de clasificarea ATC a medicamentelor, folosita ca document oficial, de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Aceasta realizare permite sa se faca o comparatie intre medicamentele vegetale si cele chimice-alopate. In realitate,plantele medicinale si farmacologia lor, asa cum sunt folosite in prezent in fitoterapie, fac parte integranta din medicamentele alopate si farmacologia lor.

Comparatia mentionata arata cateva aspecte interesante.

–  Intre cele 14 capitole ale clasificarii ATC, notate culitere A–V, corespunzatoare structurilor si functiilor importante, sunt diferente semnificative.

–  Pentru plantele medicinale capitolele cele mai bogat reprezentate sunt: tractul digestiv si aparatul respirator. Se poate face observatia ca la nivelul acestor aparate, se inregistreaza procentele cele mai mari de imbolnaviri, cu multe cazuri usoare si medii, care se preteaza la tratament cu plante medicinale, care este eficient si putin agresiv.

Unele capitole au un volum mediu, inferior celor cumedicamente alopate. Sunt capitole privitoare la boli frecvent medii sau mai grave, care sunt mai bine tratate cu medicamente alopate. Citez capitolele sistemul cardiovascular, dermatologice, aparatul genito-urinar, sistemul musculoscheletic, sistemul nervos.

– Capitolul sange este aproape absent, iar capitolelehormoni, antiinfectioase, antineoplazice au dimensiuni nesemnificative.

Aceasta prezentare comparativa desi sumara, cred ca poate fi un argument intr-o pledoarie privind utilitatea ambelor categorii de medicamente si folosirea lor in mod justificat, potrivit stadiului actual al cunostintelor de farmacologie.


Autor: Dumitru Dobre
ISBN: 9786062802011
Editura: Universitara
Anul publicării: 2015
Pagini: 296
Categoria: Carte universitara