Primele opere ale lui Tolstoi, Copilaria. Adolescenta. Tineretea reiau viata marelui autor din copilarie si pina in vremea studentiei. Cele trei titluri nu acopera realitatea precum ar face-o memoriile: autorul lor amesteca realul cu imaginarul, detaliul nostalgic si anecdota cu judecatile pasionale si digresiunea filozofica. Volumul, frazat nepretentios si nu lipsit de nuante, un pretext ce pune altfel in lumina viata si opera lui Tolstoi, este si o dovada a talentului de povestitor consacrat de capodoperele de mai tirziu.
Trilogia Copilaria. Adolescenta. Tineretea (1852-1857) reprezinta debutul in literatura al marelui clasic rus Lev Tolstoi. Este o lucrare de inspiratie autobiografica si, inca de la aparitia primului volum, a constituit un succes editorial: a atras atentia publicului si pe cea a literatilor consacrati ai epocii (printre care Ivan Turgheniev), care i-au recunoscut talentul si i-au prevazut un viitor stralucit tinarului de numai 23 de ani.
Trilogia este de fapt un Bildungsroman, cel al copilului si apoi al tinarului Nikolenka, incepind cu anii copilariei, petrecuti la Iasnaia Poliana, si pina in perioada studiilor universitare. Dupa moartea mamei, Nikolenka si fratii sai sint crescuti si educati de bunica, aceea care avea sa-i insufle eroului dragostea pentru arte si mai ales pentru literatura. Pe parcursul trilogiei, autorul combina anecdota nostalgica si consideratiile filozofice si morale, care in operele viitoare aveau sa fie aduse la desavirsirea stilistica si conceptual bine-cunoscuta.
„Cineva care vede atit de multe, caruia nu-i scapa nimic din ce i se intimpla, nu are nevoie sa mai inventeze; cineva care are o viziune atit de poetica asupra lucrurilor nu are nevoie sa mai compuna.” (Stefan Zweig)
„«Iluzia lui era ca poate schimba vietile altora doar prin cuvinte», a scris Tolstoi cindva despre el insusi, intr-una din duminicile petrecute alaturi de familie, cind se distrau compunind unul despre altul mici descrieri amu-zante. Tot astfel este si mica sa autobiografie: o fantezie ca o lectura de vara ce poate schimba viata celui ce se lasa atras in ea.” (The New York Times)
Lev Nikolaevici Tolstoi (1828‑1910) – celebru scriitor rus, autorul unei opere in care individualul si nationalul capata dimensiuni universale. Incepind cu trilogia autobiografica scrisa in perioada 1852‑1857 si alcatuita din romanele Copilaria, Adolescenta si Tineretea, sondarea „fluiditatii” universului interior si a temeiurilor morale ale omului a devenit principala tema a operelor sale. In nuvela Cazacii (1863), eroul, un tinar aristocrat, redescopera bucuria comunicarii cu natura, viata fireasca si integra a omului simplu. Capodopera Razboi si pace (1863‑1869) zugraveste viata intregii societati ruse in perioada razboaielor napoleoniene; evenimentele istorice si interesele personale, caile de autodefinire a personalitatii si spontaneitatea vietii populare sint prezentate drept componente echivalente ale existentei natural‑istorice. La sfirsitul anilor 1870, scriitorul trece printr‑o criza spirituala amplificata ulterior de ideea desavirsirii morale si a „simplificarii” (care a dat nastere doctrinei si miscarii „tolstoismului”) si intreprinde in operele sale o critica din ce in ce mai accentuata a institutiilor birocratice, a statului, a bisericii (in 1901 a fost excomunicat din Biserica Ortodoxa Rusa), a civilizatiei si culturii, a intregului mod de viata specific „claselor cultivate”: romanul Invierea (1889‑1899), nuvela Sonata Kreutzer, dramele Puterea intunericului (1887) si Cadavrul viu (1900). De asemenea, interesul sau se indreapta spre temele mortii, pacatului, caintei si renasterii morale, in jurul carora sint construite nuvelele Moartea lui Ivan Ilici (1884‑1886), Parintele Serghi (1890‑1898) si Hadji‑Murat (1896‑1904).
Autor: Lev Tolstoi
ISBN: 9789734627998
Editura: Polirom
Anul publicării: 2012
Pagini: 416Format: 130×200
Categoria: Beletristica