Convorbiri de dupa-amiaza vol. 2 – Mircea Pospai

Convorbiri de dupa-amiaza vol. 2 - Mircea Pospai

Convorbiri de dupa-amiaza vol. 2 – Mircea Pospai 
Cu cativa ani in urma am considerat potrivit sa asez in forma tiparita, intr-o carte, inca unele dintre multele, foarte multele interviuri realizate de-a lungul unor ani si ani de jurnalism. Spun „inca unele" pentru ca publicarea unor interviuri (pe langa publicistica, romane sau poezii) a mai facut obiectul preocuparilor mele si subiectul unor carti. Dar inca altele isi mai cereau – pentru semnificatiile ideilor, relevanta unor fapte de istorie literara sau farmecul povestirii – dreptul de a fi extrase din formatul audio si aduse sub privirea cititorului. 
Chiar de atunci (2012), pe cartea cu titlul Convorbiri de dupa-amiaza (care cuprindea interviuri cu IPS Nestor Vornicescu, Varujan Vosganian, Adrian Cioroianu, Gabriel Chifu, Horia Badescu, Dinu Sararu, Carmen Firan, Constantin Zarnescu, Florea Firan, Gabriel Cosoveanu, Paul Aretzu, Jean Bailesteanu, Constantin Stan si Ion Hobana), scriam ca selectia a fost dificila si mentionam, pe pagina de garda, ca este vorba de volumul I, autoobligandu-ma, astfel, sa revin cu inca o suita de interviuri, ceea ce se intampla in momentul de fata. 
Aduc multumiri deosebite, si pe aceasta cale, interlocutorilor care au avut bunavointa de a raspunde intrebarilor mele, de a-mi impartasi idei ori de a-si deschide sufletul pentru a destainui din propria experienta de viata. 

Fragment din cartea "Convorbiri de dupa-amiaza" vol. 2 de Mircea Pospai
"POEZIA LUI SORESCU NU SE RECITA, SE SPUNE 
Am citit candva, cronica a unui spectacol, ca putini oameni au reusit sa-l inteleaga pe Marin Sorescu precum Tudor Gheorghe. De ce spunea, oare, cronicarul, asa? 
Am fost foate mandru si sunt mandru ca am fost contemporan cu un asemenea om de geniu. Nu imi e teama sa folosesc acest termen, acest cuvant, pentru ca eu sunt ferm convins ca Marin Sorescu a fost si va ramane un scriitor de geniu in cultura romana. Asta nu pentru ca eu am fost in relatii de prietenie cu el, nu pentru ca ne-am cunoscut atata vreme, nu pentru ca am jucat in cateva spectacole si ca am spus poeziile lui, se pare, ca nimeni altul. Fac aceste afirmatii si pentru faptul ca, poate putini dintre ascultatorii nostri stiu, dar Marin Sorescu a fost la un pas, as zice, de a castiga Premiul Nobel pentru literatura. El s-a luptat, saracul. A fost cel mai tradus poet in viata dintre toti poetii Romaniei. Marin Sorescu era receptat in Mexic, in toata America Latina, precum si in Africa. Era iubit in Anglia. Era stimat in Franta. Era cunoscut in Malta, in Spania. Era absolut incredibil. si umblase foarte mult, invitat la Congrese de poezie si literatura din lume, isi facuse prieteni extraordinari dintre marii poeti ai lumii. Poate ca nu asta e important. Desi, si asta, in ultima instanta, e ceva. Dar faptul ca. Marin Sorescu, nascut la Bulzesti, a avut o viata extraordinara: copil crescut la tara, care a plecat, sarac fiind, trimis sa-si faca scoala, la Craiova, apoi la Breaza, la Liceul Militar. Cine nu-l cunoaste pe Sorescu, nu l-a vazut niciodata, reuseste cred sa si-l inchipuie imbracat in uni-forma militara. Dar cine l-a cunoscut pe Marin Sorescu, cine i-a cunoscut felul stangaci in care se misca, felul in care se imbraca… Niciodata lucrurile nu stateau normale pe el. Pentru ca nu-l interesa. Avea acea privire asupra lumii, care era dincolo de… 
El era deasupra lucrurilor. 
Nu-l interesau astea pe el. Daca nu era biata Virginia, nevasta-sa, sa-i aranjeze pulovarul, pleca… Astia sunt tipii de geniu. Nu-i intereseaza cum sunt imbracati. ii vezi totdeauna cu cravata pusa anapoda, gulerul scos peste haina intr-o parte… Nu-i intereseaza cum arata. "


Autor: Mircea Pospai
ISBN: 9786066741071
Editura: Scrisul Romanesc
Anul publicării: 2016
Pagini: 228
Categoria: Beletristica