Carena in cer. Naratiunea actorului din perspectiva regizorala – Radu Teampau

Carena in cer. Naratiunea actorului din perspectiva regizorala - Radu Teampau

Autorul dramatic, credem noi, pare a fi, intotdeauna, inainte de toate, un poet. Ceea ce creeaza poetul-autor nu sunt doar poezii, ci revelatii asupra cuvintelor pe care le spunem, ingrijindu-se nu doar de sensul lor utilitar, ci, mai ales, preocupandu-se de cuvintele din cuvinte. Poetul, prin tocmai imediatetea vorbirii sale, devine cel mai de temut adversar al unui ideolog.
Traversarea unei scene goale, daca nu este integrata in interrelationarile narative ale actorului, nu poate genera aparitia senzatiei de teatralitate. Pentru ca traversarea unei scene sa sugereze teatralitate, ea trebuie sa fie indeplinita doar in functie de contextul narativ. Altfel ramane o simpla constatare informationala si nu devine incident de remarcat.
Tacerile pinteriene se alcatuiesc ca un conflict intre tacerea in care imaginam povesti alegorice si tacerea ca actualizare a actului, intre tacerea initiala a imaginatiei, anterioara cuvantarii si tacerea posterioara cuvantarii, o tacere a revelatiei. Textele pinteriene pornesc din prejudecati, se izbesc de prezentul unei prezente umane actualizate si inabiliteaza orice prezicere despre viitor. Tacerea nu mai ramane o spaima a lipsei de cuvinte, iar cuvintele nu mai raman suspendate in placere. Tacerea fara cuvantul dinainte si de dupa este un sfarsit, iar cuvintele fara tacerile dintre ele sunt de nerostit. La Pinter tacerea nu se rostuieste ca liniste. Linistea se dovedeste ca fiind violenta suprema, curmarea. Violent nu poate fi universul lui a fi, ci acela al nefiirii. Ale interventiei nefiirii in fiintare.
Radu Teampau
* * *
„Memorabil ramane spectacolul din 1992 in sala studio de la etaj (atunci) a Nationalului clujean cu Ingrijitorul in regia lui Radu David [Teampau] si in interpretarea tinerilor Diana Cozma, Adrian Matioc si Eugen Titu. Problematica piesei lui Harold Pinter a fost excelent pusa in valoare atunci”.
Adrian Tion, Un Nobel intarziat in Tribuna nr. 76; 1-15 nov. 2005
 * * *
Radu Teampau (n. 3 iunie 1970, Turda) este absolvent al Facultatii de Litere, Sectia Teatru a Universitatii „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca, specialitatea regie de teatru (1996). Obtine diploma de master in Filosofia Culturii si Artele Spectacolului (2006) si diploma de doctor in Teatru si Artele Spectacolului cu teza Naratiunea regizorala (2015). Este regizor si cadru universitar al Universitatii „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca. Colaboreaza, ca regizor, la mai multe teatre din tara: Teatrul National Cluj, Teatrul Puck Cluj, Teatrul „Elvira Godeanu” Tg. Jiu, Teatrul Municipal Turda, Teatrul Tineretului Piatra Neamt, Teatrul „Csiki Gergely” Timisoara, Teatrul National „Radu Stanca” Sibiu; participa la festivaluri si workshopuri nationale si internationale de teatru; realizeaza spectacole in cadrul teatrului independent. Carti publicate: Logolatria (proza scurta), Ed. Dacia (2003); Taifasuri mileziene (piese de teatru – 2007) si Teatru (piese de teatru – 2010), Editura Casa Cartii de Stiinta; E-mail-uri teatrale (eseu), Editura Eikon/Scoala Ardeleana (2014).


Autor: Radu Teampau
ISBN: 9786068699967
Editura: Scoala Ardeleana
Anul publicării: 2015
Pagini: 256
Categoria: Arta