200 De Intamplari Nostime – Romeo Petrasciuc
Serios despre lucruri care te fac sa zambesti…
Sunt din ce in ce mai dornic sa descopar bucuria inteligenta. Nascuta din situatii ori increngaturi de situatii de viata, cartea aceasta pe care Romeo Petrasciuc cauta sa o largeasca tot mai mult este un scurt tratat de "reveneala" din marea lehamite din jur. Scria candva C. S. Lewis ca "ura nu se cere(a) disimulata de dragul convenientelor sociale sau de teama ca nu cumva cineva sa te acuze de nevroza. O vedem, asadar, in starea ei salbatica" (Meditatii la Psalmi, Ed. Humanitas, 2014, pg. 37(. Dinaintea salbaticiei urii ce a cuprins Tara si a rastignit Biserica, emotia unei memorii anecdotice poate restaura normalitatea. Ceea ce veti citi nu sunt scornituri, ci fragmente de viata, aschii de zambet cordial. Vajnicii aparatori ai ortodoxiei incruntate s-au ciufulit la suflet cand au aparut cele doua volume de cate 77 de intamplari cu haz, care au facut, insa, deliciul celor care nu cred ca acreala din suflet este trasatura de caracter a unui ortodox. Autorul a continuat sa asculte si sa noteze, sa culeaga si sa hohoteasca bucuros atunci cand poanta era buna. Multi au socotit cartile anterioare o culegere de poante ori anecdote cu preoti. Nu e chiar asa. Sanatatea sufleteasca a unui om se masoara si in puterea de a asuma critica celor din jur, ironia cinstita, fara mizerii in care sa se ascunda orice altceva decat dialogul constructiv si distructiv de toxine sufletesti. Ele sunt scurte retete de detoxifiere…
S-a adaugat acelor jurnale cu zambete o serie de povestiri noi. Prin cel de acum sutneti invitati sa va scrieti propriul volum cu destinderi. La cata ura am acumulat, ca oameni, in viata cotidiana, indraznesc sa va rog sa fiti curajosi. Refuzati rautatea livrata sub chip de combustie pentru parvenire sociala si invatati sa deveniti! suntem dinaintea unui scurt "roman" de istoria rasului sanatos. Remarc ca romanii, atunci cand cauta sa treaca peste momente dificile din istoria lor, o dau pe amintiri zambitoarea. Asa au aparut in vremea din urma tot soiul de contributii livretti, de amintiri cu staif si hohotitoare, deopotriva. N-ar strica, din cand in cand macar, sa revigoram rasul. Pentru sanatatea sufletului si iesirea din lehamitea din jur. Romeo Petrasciuc reuseste! Ramane un hatru. Celor care se incapataneaza sa ne spuna si cum sa zambim ca sa fim crestini nu le recomandam cartea. Pentru ceilalti… liber la zambet!
Pr. Constantin NECULA
Invitatie la zambet
Initial, a fost un zambet-experiment. Multe din intamplarile acestui volum mi s-au salasluit in inima in intalniri cu oameni dragi, cugete luminoase, in care cate o zicere de duh ori cate o snoava din realitatea imediata spargea orice bariere de conventionalism, lasand loc la durabile apropieri de suflet, la trainice prietesuguri… Astfel a aparut prima serie de 77 intamplari nostime din viata Parintilor. Cartea a avut o rezonanta neasteptat de actuoasa, dovada ca, intr-o lume in care bascalia, ranjetul au ajuns un reflex cabotin, zambetul sanatos, chibzuit isi ma poate face inca loc in larghetea inimii. Cel de-al doilea volum apoi ( Alte 77 intamplari nostime din viata Parintilor ) s-a structurat de la sine. Multi dintre cititori au venit ei insisi cu intamplari invecinate ancdotic cu persoanje, ipostaze sau formulari cu ascendenta de apoftegma din viata de zi cu zi a celor pentru care a face voia lui Dumnezeu inseamna si o raportare cu zambetul pe buze la asumarea responsabila a urmarii lui Hristos. Si, fie vorba intre noi, nu au fost putini nici cei care ni s-au alaturat din perimetrul unei asezari teologice profesorale, universitare, ierarhice…
Cartea aceasta le cuprinde pe celelalte doua, la care se adauga alte asemenea intamplari (ajunse acum la 200), pe care dorim sa o oferim cititorilor intr-o editie, oarecum, completa. Toate istorisirile pe care le veti regasi aici sunt imptrumutate din zona teologica, cu personaje reale, tonice, savuroase. PE unii dintre ei i-am deconspirat, redandu-le nume, date complementare exacte, pentru ca situatiile in care au fost surprinsi sunt de o gingasie cuceritoare; pe altii i-am adapostit in spatele ideii de fond, care primeaza legitimitatii personajelor. Si unii, si ceilalti insa sunt doar pretexte pentru acel zambet neviciat care curge din inima si care ne insenineaza posomoreala cotidiana.
Cineva (academicianul Ovidiu Bujor) propunea un experiment de un firesc debordant: sa ne imaginam ca viata e o oglinda in fata careia ne oprim uneori sa ne privim. Daca zambim, zambetul se intoarce asupra noastra. Daca ne crispam si ne schimonosim figura, grimasa se intoarce asupra noastra.
De multe ori un zambet e mai bun ca orice predica. Si aceasta o stiu foarte bine cei care reusesc sa sfarme unele din cele mai grele inimi, pietrificate in indolenta sau nepasare. Pentru ca sufletul deschis, inima curata, dragostea pentru celalalt se pot conjuga nemarginit intr-un suras de drag. Nu cred ca intamplator doar noua, oamenilor, ni s-a daruit zambetul. Toti zambim in aceeasi limba si aceasta disponibilitate comunicativa si expansiva se asorteaza cu orice. Iar atunci cand zambetul vine dintr-o iubire sincera, nepervertita, pentru Dumnezeu si oameni, el poate fi datator de minune. Copiii sunt cei mai convingatori in acest sens. Si nu cred ca Dumnezeu nu le raspunde neintarziat, si El, cu cate un zambet…
Un ganditor crestin le spunea la un moment dat discipolilor sai: „Cand le veti predica despre Cer sa fiti bucurosi si sa zambiti; dar cand le veti predica despre iad sunt de ajuns fetele voastre…”
Cartea aceasta vrea sa povesteasca despre Rai. Despre oameni frumosi, destinsi, care au stiut ca atunci cand incercarile le-au coplesit si ingenuncheat sufletele, la intalnirea cu ceilalti lacrimile au inmiresmat ochii intr-un zambet de incredere si dragoste pentru Dumnezeu, spre imbarbatarea celor de langa ei. Si cine stie daca nu a ingaduit Dumnezeu poporului ales sa treaca prin pustia lumii acesteia tocmai pentru bucuria acelui zambet de recunostinta la vederea Tarii Sfinte…
Romeo PETRASCIUC
Autor